shoes and love

Dear Miss Carrie,

The other shoe did not drop...but I did try them on...ohhh boy did I....so guilty as charged!

Haute couture meet inteligence

Plimbandu-ma prin marea de oameni adunata, in luminile difuze, o lume colorata, plina de autentic dar si de kitsch,m-am lasat purtata de val.
M-am lasat sa ma regasesc, sa admir sa traiesc, sa simt ca exist si ca parfumurile acestea fine imi invaluie fiinta si dau nastere unor sentimente mai vechi, ceva definitoriu.
Mi-am dat seama cine sunt si ce vreau sa admir , ce vrea sa las in urma si cine sper sa fiu intr-o zi.
Dar am descperit ca dincolo de mirajul unei sclipiri se ascunde si inteligenta.Pe langa marea de oameni venita sa cumpere la pret redus putin haoute couture, se aflau si acele fiinte rare, ce inca promoveaza imaginea unei femei adevarate.
Am intalnit o femeie superba, cu ochii mari, cu buzele pictate, invelita in cel mai frumos ambalaj, iar sub el licarirea cunosterii.O femeie high fashion, cu stil , care... supriza, este programator.
Acestea sunt femeile pe care vrem sa le admiram, pe care vrem sa le promovam si cu care ne putem mandri ca ne sunt fiice , prietene, iubite, nu kitch-ul si nu common little pink pricess ce cutreiera rafturile de la Zara.Acestea sunt femeile minunate, cu o poveste, cele care au o meserie , care doresc sa faca ceva si care nu au uitat si nu vor uita sa fie elegenate, fine, sa se schimbe mereu precum un cameleon si sa revina in forta. Aceste femei pe care nu le defineste puterea finaciara a unui barbat in umbra caruia sa se ascunda, sau sa traiasca supuse precum in Evul Mediu.
Ele sunt cele care cauta sa infrumuseteze fiecare clipa a celor din jur, prin simpla lor prezenta, cele care au o poveste demna de ascultat si de trasmis. Ele care viseaza , apoi isi pun visele in aplicare si devin pe zi ce trece mai puternice.
Astfel de femei sunt cele care ma inconjoara, si fara nici o urma de snobism spun asta, nu eu le-am ales pe ele sa-mi fie prietene ci ele s-au apropiat candva de mine.Si poate ca nu sunt inca la inaltimea unor asteptari, dar rabdatoare, ele construiesc si imi modifica zilnic existenta.
Si nu trebuie sa le enumar numele, pentru ca ele cunosc deja lucrul asta, ele stiu ca sunt singurele fiinte care intr-o zi speciala de vara vor imbraca rochii diferite, alese numai de ele si de culori aseamanatoare, modele ce le vor reflecta personaliatatea pentru a fi langa mine.Ele stiu deja asta pentru ca am discutat de atatea ori si nu trebuie sa le amintesc in cuvinte cat insemna si cine sunt in viata mea.Sunt mult prea puternice ca sa aiba nevoie de complimente gratuite.
Ele sunt cele care renunta la un job ideal, poate, ca sa-si urmeze un vis, care creeaza zilnic iluzii, le imbraca in ideile lor,care intr-o lume a barbatilor au invatat sa manuiasca la fel de bine calculatorul si care au spus NU intodeauna comunului si au pornit spre alte cai.
Astfel ca insotita de una dinstre cele 3 gratii despre care vorbesc , ieri am intalnit si alti oameni asemenea, am vazut ca se poate si ca there is more to this than meets the eye.
Pentru ele nu mai e loc de 'pisiceala' doar de actiune si existenta.
Inca putin si cred ca am sanse sa devin feminista...

The Lost Song

In the dim lights, there she was...trying to find her life.There was nobody and nothing, just the meaninglessness, the down right despair.She did have a plan, she had the chance to construct the empire in her mind...but that is where it ended.
She was again still, looking at the glimpses of someone she had been, for a short while, and than, back again in the whole, back in the dark, like there has never that moment at dawn , when she thought she had escaped.
But she did not, she is back to face this once and ever more, always the chance, always taken back...back into silentio stampa...Why does it really even matter after all, there is nothing to this to explain, nor is it something to him..because he is gone now and dead..the image of him has died.
But there is always something tying her to that image,she just realizes, that all she sees all that remain in her is that hand.The most beautiful dark skinned ,full of veins pulping life into it, soft and warm hands she had ever felt or laid eyes on.Just laying there holding hers, caressing touching, searching for her body...always there, just as powerful as the bondage was, back than, when...
It doen't even matter now because this was all long gone in that empire, and she must resurrect and she must lean forward, and forget all about it, all about that late night touch that was lost in the lyrics of the song...the ever repeating song.
Lost will the image ever be and she...she must wonder the world, but never without a soul, and even though she has lost it all she knows that this meaninglessness will not last forever, will not put its dirty, morbid hand upon her.
She has lost the battle now...but not the war...she still feals deeply, she breaths and she remembers.It is the memories that she must burn to ashes, never to return again, never the name...nor that hand...that brings the agony, the ecstasy, the peace...it all must go away and sink with her.But she will be the only survivor of the ordeal of no meaning.
Had all of it been lost, the empire never again to be found, but yet she will, find a way, another, a path maybe a dim drop of hope, but it will come.
If only she could put all this away, if only she could go and hide inside the city of Gold, and it would protect her and hide her, but she can't now, she must face her own souls death, just to be able to come back...ohhh but she will.
Will she not I ask of you?

The town clown

Calling lost and found objects, incercand sa gasesc ceva ce am pierdut si ceea ce credeam ca am gasit.
Rezulta ca nu exista nici o certitudine ca iti poti pastra personalitatea intacta si identitatea, sooner or later o sa te intalnesti cu propriile greseli sa iti vor rade in fata.Un rajet anonim, batjocoritor…sunt un clovn si asa platesc pretul pentru spetacolul meu.
Important este sa cunosti cand este ultima ta reprezentatie, cand incetezi sa mai fii un clovn si devii un om solid , principial, sau ceea ce pretinzi in mod normal ca imiti.
Refuz sa fiu atat de random sau absoluta, un clovn, dar nu pentru mult timp…come back, there si only the intent!
Basically furios…bineinteles at myself!

M-am trezit la fel de anosta cum m-am culcat…aici toate sunt la fel.Si zilele se succed unele peste altele fara sa se intample ceea ce poate nici nu ar trebui sa se intample.
Am ajuns la punctual in care incep sa nu mai cred ca transformari, incep sa-mi pierd esenta …daca a existat vreodata si daca nu am fost doar ceva ce pretindea ca detin.
Nici urma de nebunie…m-am uitam sub scaun sa vad daca este acolo…nu era.M-am intors spre fereastra…apoi spre Andreea…zambea.Priveam inmarmurita in soare difuz al diminetii, fericirea ce radia din ea..nu am mai vazut-o de mult asa, a regasit nebunia, mi-am spus in gand.
Nici nu mai vreau sa vad, sa aud, still alive, but bearly breathing…remembering the day when I was queen and the madness was still there, all embedded in my eyes…
Si astept…come cold…but bring madness.
Pana si vantul si schimbat directia de a bate…batea altfel, sau poate nu stiu eu cum sa respire , nici la asta nu m-am gandit pana acum, probabil ca am avut o lipsa de ganduri.Acuta!
Macar daca s-ar imprastia toate aceste cioburi si crampeie de iluzii, s-ar intampla ceva si ar acoperi gaura…din cer.

A dance in ..Prague

M-am gandit mai bine, ce am sa fac…si stiu, am sa-ti inspire aerul apetisant si greu.O sa ma plimb pe strazile tale, fara sa ma uit inainte, inapoi, savurand fiecare clipa pe care o petrecem impreuna.
Am sa iti adimir fiecare dram de aroganta afisata si am sa te infrunt asa cum stiu ca meriti, asa cum numai tu poti fi…e ciudat ca niciodata nu te-am simtit mai apoape ca acum…poate pentru ca nu m-am gandit cata nevoie am sa recapitulez cine eram, sa regasesc copilul care fugea innebunit pe strazile tale…
Am cautat atat sa-mi dau seama ce-mi doresc, cand tu erai mereu acolo, asteptand..nepasator, da existent, vibrant.
Mi-ar placea sa stiu ca esti la fel, aceesi frumusete nealterata de secole, aceleasi case, aceeasi maretie diferita de tot ce am vazut pana acum…
Inca iti simt amprenta adanc impregnate in suflet…stiu ca ma astepti…san e intalnim..din nou..abia astept sa te respir!

The Sartorialist would wear purple?

Nu stiu de ce de cate ori ascult emblema personalitatii mele, de comun acord aleasa alaturi de celelate 3 parti componente ,ma gandesc daca celebrurul Sartorialist ar purta mov ?

Trebuie sa fie ceva in fiecare dintre noi care sa ne faca sa alergam , precum copii posedati de dorinta jocului, pe strazi, sa ne dorim sa retraim macar jumatate dintr-un moment care acum s-a transformat intr-o frantura de amintire, de la o varsta incerta.

Practic asa cum este o eblema pentru tot ceea ce insemna street fashionul new yorkez si mai nou european, la fel si noi putem deveni o emblema pentru ceea ce insemna spirit profund inpregnat.

Spirit care iti lasa parfum de placuta si dulce nebunie, spirit liber care te face sa crezi ca merita sa traiesti, macar o clipa sa poti capta unda profund pozitiva pe care o trasmite...cu totii am putea fii acest spirit, dar aparent algem sa fim o duzina de nasturi.

Nasturi colorati, aruncati intr-un sac, denumit anost Bucuresti, Romania...de ce noi nasturii nu am putea fii spiritul?!

Avem tot necessair-ul...insa nu reusim sa captam momentul, ceea ce nu poarte insemna decat ca , celebrul artist, « captureaza » de doua ori mai repede decat posibilitatea noastra de a ne regrupa si a creea ceva ce l-ar impresiona chiar si pe el.

Daca « am purta cu totii mov ? », asa nu ne-am mai consuma in rautati inutile si nu ne-am mai stradui sa ajungem, nimic mai departe decat un semidoct...am putea sa captam adevarata materie, care se ascunde sub aspectul « sclipicios «, fals si complet lipsit de stil, de astazi.

O emblema nu alege sa fie emblema ci o transforma regulile general acceptate ale succesului social, si acceptand cele mai sus mentionate, ajungem la simpla concluzie ca ceea ce The Sartorialist este pentru New York, am putea cu putin efort a fim si noi pentru Bucuresti.

Dar cum ?Simplu, capatand personalitate, si nu una inventata si bronzata artificial, stilul exista!Personalitate, nebunie, culoare...in fiecare dintre noi...trebuie doar sa-i dam voie sa se exprime creativ, in loc sa se reproduca in serie...

Daca incercam, poate ca vom putea deveni all spirit instead of a cheep copy.