Imi era dor, de maini febrile, de incercari copilaresti de a masca, nemascabilul, de a rani ca sa poti sa spui in chip cat mai dulce " imi pare rau, o sa pup sa treaca"
"Dar nu m-ai lovit pe mana..." asa e nu am facut asta, dar acum asa vreau sa ma manifest, acum vreau sa vindec mana, poate mai tarziu o sa vrea mai mult.Acum imi era dor de asta.
Uneori pur si simplu se intampla, ceea ce nu credeai ca mai poate, sau nu credeai ca mai ai gena respectiva, alteori e doar vara si vara peste tot.
Imi place sa se lase noaptea, sa privesc limbile ascutite ale focului, sa simt privirile atintite, placute, imbietoare, pritenie, pana la capat...suntem aici, imi place asta.
Apoi este frematarea mainilor,totul se leaga, devine un joc, unul fara reguli, liber, suntem doi copii si nu mai este atat de urata joaca de-a "printesa".Vrei sa cuprinzi intunericul, cu mainile, sa respiri parfumul, poate al ierbii, sau poate ca nu, altul...Da cel din urma este cel pe care il vrem amandoi...
Da mi-a fost dor de vara, mi-a fost dor sa ma simt asa, de fapt sa simt, s-a dezmortit natura si o data cu ea eu...will be back to our old ways...
Dar zambeste...imi place cand o faci!
