miercuri, 17 iunie 2009

Dupa reflectii si concluziile


Dupa cateva zile au venit si concluziile,m-am gandit la ele asa cum as vrea sa te astern aici, apoi mi-am dat seama ca trebuie sa le imbrac in vesminte vesele de vara si de sarbatoare.

Am aflat , fara sa vreau si fara sa ma straduiesc ca " you are really not who I thought you were" si mai ales " you have no clue over who I am". Mai mult decat atat imi place, ma bucur ca pot sa rad alaturi de oamenii superficiali, ca nu au nici cea mai vaga idee cine sunt eu, dar simt si cred si exista alaturi de mine, convinsi ca eu sunt imaginea efemera pe care au au ei asupra situatiei.And this is really funny de vazut, de urmarit, cum se urzesc planurile si se tes panzele in mintea unui om , care nu mai are nimic de pierdut, caci a pierdut totul, a pierdut si ultima licarire, a pierdut iubirea si poate si-a rapit singur dreptul la fericire.In mod normal as plange pentru un astfel de om, as vrea sa spun "cuvinte dulci" si vorbe de amor, dar nu pot.Ma vad legata, tintuita cu un zambet de hiena...nu mai pot sa rezonez si nu mai pot simti pentru altii, nici macar compasiune, nimic.Imi pare rau...dar "IATA" nu este un cuvant revelator ci o biata interjectie, ce nu poate trezi sentimente profunde nimanui, nu este un strigat , iar tu my dear ai nevoie de un strigat, caci acolo unde esti, nobody can help.

Am mai realizat ca mi-e dor de lucrurile complicate, mi-e dor de tot ceea ce este nebunesc, imposibil, ascuns, greu de atins si greu de tinut in loc.Mi-e dor de durerea autoimpusa, mi-e dor de noptile in care nu dormi doar pentru ca simti prea multe, mi-e dor de covorul roz ce atatea secrete a cunoscut, de ursul meu si de o stare...

Sunt copil pana in maduva oaselor, ascuns bine intr-un ambalaj placut, feminin. Am crezut ca vreau sa-l tin ascuns, dar nu.E vara si e timpul pentru joaca, nimic nu poate fi luat in serios , iar dramele ce se desfasoara in jurul meu si itele tesute nu sunt decat niste "scuze patetice".Sunt scuzele oamenilor superficiali , ale oamenilor comuni, sunt modalitatile atat de banele prin care incerca sa-si contureze cu disperare un dram de fericire. Si ma opresc si spun " hey baby it is not here". Oricat de mult ai fuma, oricat ai bea si oricat ai minti, singura persoana pe care nu o poti pacali sau insela este copilul, cel cu care ramai singur seara, cel care iti sopteste in ureche suav " nu sunt fericit".Ii auzi vocea si incerci sa o ignori, incerci sa pari mai mult, sa pari mai dur, sa te ascunzi sub falsa masca a maturitatii, cand de fapt nu vrei decat sa-i hranesti nevoile si tot ceea ce faci este pentru a mai auzi inca o data rasetul acela, pentru a simti tresarirerea, disperarea sau pentru a mai asculta macar o clipa " armonia sunetelor fericirii".

Ne-ar placea tuturor sa o putem face, dar preferam sa fim ipocriti si sa ne ascundem...ei bine eu nu!Eu stiu despre mine ca am fost fericita si ieri si sunt fercita si astazi, pentru ca am tot ceea ce imi trebuie sa o fac.

Insa tu...tu nu mai ai, as vrea sa ma doara, as vrea sa spun ca-mi pasa...dar "IATA" ca nu !!!Astea sunt regulile jocului si astea au fost intotdeuna, un copil care s-a jucat, un adult ramas cu acelasi gust amar pe care il inghite de atata timp , I' m so...not sorry I could...laugh!

luni, 1 iunie 2009

The words you'll never hear

I have reached that point I thought I'd never have to, or would be less painful, I would be stronger. I am not! I couldn't sleep with all the eyes hunting me, along the night, I couldn't move, and there was nobody there to hold me anymore. One bed filled with 2 strangers, sleeping on their own, 2 people who have nothing else to share any longer, but the ghosts of past times happiness. And even those ghosts are a lonely, solitary dream of a child who really thought that her love was enough to conquer the world. He was there too, the little boy that could, the one who never loved her...now I wish he did, for 5 minutes, maybe just for those minutes, when time stops and all of our "shit" goes away.I wondered for days how it feels to lose for good, to become past tense, and be lost, your name remaining just like a fading scar on a tree, your laugh an illusion, all your feeling, lost in the blizzard. I felt like minutes passing on like days, all the things that I have done, people I've touched, had gone far away, the starlight went to other shores.Try as I might all I did is to inflict a moment of pure unhappiness, a memory of what was bad and selfish love , the love of a little child who does not come to comprehend that the world is not their playground, the sand and the plastic toys all scrambled, tears and silence. I cried out for help, but my voice was cut, my lungs could not find air maybe that is the way you feel when you drown.I want to be the creature, numb and still, I long for that, I pray that this never happens again.The second layer of skin was peeling off, its last powers, crawling for my body, me desperate to claim it back, but the sword of truth was calling me a liar. I lie to myself by trying to keep what is not mine to keep, what I have kept for so long, at all costs, ignoring the truth and going forward...always forward.I gave it some much time of mine, I thought it over, but never have I ever came across this, never have a imagined it to be so, you looking composed and cold. The nightmares have just begun, and you will not be there to stop them, there will not be a second time, no chance to feel again, no way to keep your touch and hold your hand in mine, knowing that all will go away, eventually.I have no words, but I am sorry, I am sorry for having been such a difficult person, for not understanding sooner, I am sorry for what I feel now and I am sorry you had to listen to me wining like a child.I will miss you forever but you will be just fine, "little child of mine".

marți, 26 mai 2009

Not that girl


I am not the girl that your mum would like for you, or dreamed about for that matter, no mamma's little boy should fall into my hands, because I will not be held responsible.
I drink and smoke, and smoke some more...a sweet cigar or something of same sort, at liest I know the gesture, that helps, right?!
I get drunk on red whine while wearing white, I tell bad jokes and I am not a feminist, I sometimes judge books by their cover and don't even bother reading them.I smile with ingratitude when paid a compliment, I spill things and don't cry about it.
I am weak and a coward, I bale on people who in my opinion don't always deserve it or have it coming and I disappear without ever calling again.
I am not an angel but the devil either, not a femme fatale and never pretend to be or wish, not a prayer but not the worst sinner either ( thought I do have my fare share).
I may be the one you mum warned you about, and I was not always this, i was good and kind and considerate, but it didn't work out.
So one day I threw the diary into the back corner of my room, painted the walls green,changed my hair and became this monster.
Come on people, free sale,comes cheep, cause nobody likes cowards or people who drink and smoke and smoke some more.

Mean girl says it all


Astazi simt nevoie de a fi rea, sau realista, de a ma conecta la realitate cu o intensitate maxima, de a vedea dincolo de povestile cu zane.Another one bites the dust, well not me , not now, as spune never dar si asta este o utopie si atunci ma rezum la acum si aici.

Astazi am inteles cateva adevaruri universale masculine, de fapt le tot inteleg de ceva timp, dar nu le-am externalizat. Ca sa recapitulam e foarte simplu:


  • iubita ideala entru un barbat mediu sau putin peste medie ca inteligenta emotionala si IQ este cum nu se poate mai simpla: blonda de cele mai multe ori, se poate si bruneta etc, dar mai rar, culoare ochilor neimportanta/irelevanta.Este de statura medie, niciodata foarte inalta sau scunda, corpul este bine proportionat dar nimic nu iese din afara tiparelor sau mai degraba e simplu, no particular signs.E lesne de inteles, ea este average la toate, probil Limbi straine, Litere sau oricum o facultate de tip umanist, la Spiru Haret sau nu. Cred ca irosesc cuvinte, este femeia care lucreaza la un call center sau a lucrat timp indelungat si abia a resuit sa se mute la un birou unde executa un job mediu.Totul este mediu la ea si simplu.Viseaza, dar nu departe, simte dar totul e comun, asa cum am fost invatati ca trebuie sa fie, asa cum scrie la carte. Cred ca este inutil sa spun ca majoritatea barbatilor pe care i-am cuboscut vreodata au visat sau au o iubita ce se incadreaza perfect acestui profil

  • Barbatii nu-si doresc o Kaaatie girl, pentru ca nu vor sa complice si sa exacerbeze niste sentimente, nu vor sa atinga paroxismul si nu vor macar sa-si imagineze unde este absolutul sau de unde vin convingerile radicale. Nu vor sa le fie atrasa atentia cand isi schimba opinia precum o trestie in bataia cuvantului si cu atat mai putin vor sa auda dubiosul si insuportabilul cuvant "influentabil". Cu atat mai putin ca eticheta la adresa lor.

  • Cu cat sunt mai draguti fizic cu atat tind sa devina superficiali, da nu trebuie sa se chinuie, because they never had to.Femeile sunt atat de multe incat un barbat frumos isi permite sa fie mediocru in toate celelate, se accepta din oficiu (vezi blonda de mai sus).

  • Atunci cand cresc au pretentia la o femeie puternica, nu vor un fir atasat de ei precum o ata ce atarna de gatul unui condamnat.Vor sa stie ca existi in afara lor si ca poti trai perfect si fara ei, alegi sa nu o faci!in limitele normalului si mai ales nu toti, multi vor fi foarte fericiti alaturi de minunata femeie de la primul punct.

Cam asa ar suna un ghid foarte simplu , unde am incadrat majoritatea lucrurilor pe care le-am concluzionat in ultimul an.Si stii ce , nici tu nu faci o exceptie, sunt eu cea care a ales sa vada mai multe, but really Hubble you are just like the rest of them , and most of all even worst!


I wish I could say that your girl is lovely but that is too much, your girl will be average and there is nothing you can do to change that!


joi, 21 mai 2009

The blue closed book of you


Imi place in continuare ca esti salbatic, pur si simplu cazut din luna, uitat de atingere, prins in mrejele vietii, as spune ca esti...comun, dar e o jignire si atunci nu stiu ce sa spun.
Ma mira toate ale tale mecanisme, uratenia exterioara, aparentele, tacerile, ciudatenia, toate-s noi si vechi-s toate. Am pritocit cat am putut, m-am ascuns, am privit, dar nu, carte inchisa , coperta bleumarin cu dungi, nimic nu spune, nimic nu tradeaza.Poate frustrarea cititorului, care se chinuie sa desfaca lipiciul cleios de deasupra, sa citeasca macar prima pagina si nu reuseste decat sa asculte ceea ce spun criticii, sau din ceea ce a mai auzit..pe "maidan".
Problema cu oamenii care nu vorbesc, in viata mea deja mult prea articulata, este ca devin un mister, nu intodeuna placut si cum nu faci o exceptie am sa ma straduiesc mai tare, pana cand spui "STOP JOC".As vrea sa ai macar curajul asta si sa nu te mai ascunzi, ma plictiseste jocul asta copilaresc , pentru ca vreau mai mult de la mine si atunci let's raise the stakes, shall we?!
Sa spuna toti ce-or spune, am pornit uraganul si nu-l mai opresc, here me out freak cause I'm comin!!

vineri, 15 mai 2009

Summer kind of wonderfull




Daca m-ai fi intrebat mai demult as fi spus, ca nu mai stiu, ca am uitat cum este sa fii fericit, fara sa poti spune de ce. In general oamenii tin sa atribuie automat fericirea in viata cuiva asocind-o cu un job sau cu o persoana noua, veche, cu implinirea pe un anumte plan. Guess what? In cazul meu nimic nu s-a modificat, dar a avut loc o trasformare automata, venita din soare, zambete, viata, totul in general si nimic particular.Un numar de elemente care m-a facut sa arunc pe ferestra acel sambure, ce ma bantuie, in noptile in care tiogarile par infinite la fel ca si aburii absolutieni, cand ai senzatia ca lucrurile nu se sfarsesc, sau cel putin nu in bine si cand eviti sa te vezi pe tine de teama ca o sa te doara atata de tare, incat nu vei vrea sa te recunosti.


Dar cumulul exista, privirea e inca acolo, momentul in care ti-ai dorit mai mult, in care ti-ai dat seama ca simti si vibrezi si existi acum si aici.Nu mai caut cheia universala a fericirii, doar pe cea particulara, a mea si a simtirilor mele, pe care se pare ca numai eu o pot controla.


Nu caut raspunsuri la intrebarile care ma batuie, ci le las sa domnesca , e un " sprit de vara", de data asta in timpul verii, este pritenie ( o daaa si maine vii, am visat la asta , you know!!!), implinirea ca i-ai gasit pe cei pe care ii vrei langa tine si ca stii care este rolul fiecaruia in viata ta, ca stii unde te duci.


Mai tare decat toate imi place acesta lene metafizica, lenea adanca care refuza sa gandesca, refuza sa faca orice altceva in afara de a fi in perfecta comoditate, de a se adula si perpetua.Atat, e lenea de vara, si am intrat cu trup si suflet in mrejele ei.


Ca sa fiu cat mai concisa e simplu: just chillin , si stiti ce it feels like magic!




PS: Cred ca niciodata nu mi s-a parut mai aprope de mine postul asta (Bff u know) :"Take chances, make mistakes, if it's something you'll regret in the morning...sleep late!


Si exact asta am sa fac.Am zis!


luni, 11 mai 2009

Febrile maini


Imi era dor, de maini febrile, de incercari copilaresti de a masca, nemascabilul, de a rani ca sa poti sa spui in chip cat mai dulce " imi pare rau, o sa pup sa treaca"

"Dar nu m-ai lovit pe mana..." asa e nu am facut asta, dar acum asa vreau sa ma manifest, acum vreau sa vindec mana, poate mai tarziu o sa vrea mai mult.Acum imi era dor de asta.

Uneori pur si simplu se intampla, ceea ce nu credeai ca mai poate, sau nu credeai ca mai ai gena respectiva, alteori e doar vara si vara peste tot.

Imi place sa se lase noaptea, sa privesc limbile ascutite ale focului, sa simt privirile atintite, placute, imbietoare, pritenie, pana la capat...suntem aici, imi place asta.

Apoi este frematarea mainilor,totul se leaga, devine un joc, unul fara reguli, liber, suntem doi copii si nu mai este atat de urata joaca de-a "printesa".Vrei sa cuprinzi intunericul, cu mainile, sa respiri parfumul, poate al ierbii, sau poate ca nu, altul...Da cel din urma este cel pe care il vrem amandoi...

Da mi-a fost dor de vara, mi-a fost dor sa ma simt asa, de fapt sa simt, s-a dezmortit natura si o data cu ea eu...will be back to our old ways...

Dar zambeste...imi place cand o faci!