M-am trezit la fel de anosta cum m-am culcat…aici toate sunt la fel.Si zilele se succed unele peste altele fara sa se intample ceea ce poate nici nu ar trebui sa se intample.
Am ajuns la punctual in care incep sa nu mai cred ca transformari, incep sa-mi pierd esenta …daca a existat vreodata si daca nu am fost doar ceva ce pretindea ca detin.
Nici urma de nebunie…m-am uitam sub scaun sa vad daca este acolo…nu era.M-am intors spre fereastra…apoi spre Andreea…zambea.Priveam inmarmurita in soare difuz al diminetii, fericirea ce radia din ea..nu am mai vazut-o de mult asa, a regasit nebunia, mi-am spus in gand.
Nici nu mai vreau sa vad, sa aud, still alive, but bearly breathing…remembering the day when I was queen and the madness was still there, all embedded in my eyes…
Si astept…come cold…but bring madness.
Pana si vantul si schimbat directia de a bate…batea altfel, sau poate nu stiu eu cum sa respire , nici la asta nu m-am gandit pana acum, probabil ca am avut o lipsa de ganduri.Acuta!
Macar daca s-ar imprastia toate aceste cioburi si crampeie de iluzii, s-ar intampla ceva si ar acoperi gaura…din cer.