Ti s-a intamplat vreodata sa nu mai poti simti?Nimic, chiar nimic afara de pura indiferenta fata de tot , de toti, chiar si de cei dragi.Sa faci totul mecanic , ca si cand asta ar trebui sa faci si orice reteta ai incerca, pentru a redeveni uman, tot nu iese.
Mie nu imi mai iese, nu mai pot si nu simt, ceea ca ma sperie mai tare decat daca as simti prea mult si covarsitor.Mi s-a intamplat si asta si a fost precum un accident de trafic sentimental, care m-a lasat usor schilodita, insa am trait si am fost multumita cu asta.Dupa un timp m-am trezit din paralizie si am inceput incet cu amintiri frumoase, nisip si Vama, cuvinte, viata, dimineti pierdute, in timp ce te uiti la Salvatore cum doarme ( singurul moment cand as vrea sa ma uit la el, anyway, in rest ramanem dusmani de moarte, so girls don't get the hopes up).
Dar, acum toate acestea au disparut, nu mai simt nici ploaie, nici frig, nici rasete, si as vrea ca mastile sa cada si sa pot din nou sa fiu nebuna:).
Nici toti aburii Absolut nu au efect, e la fel, identic, azi cu ieri si cu maine.Mai grav este ca nu duc lipsa de planuri, insa nu regasesc entuziasmul , nimic nu se intampla, pe dinauntru aceeasi liniste.
Mecanica pura,pot face orice in acesta forma si mi-e frica ca acest robotel sa nu puna stapanire si sa nu ajung " sa mimez fericirea".Pasiunea nu se poate mima si nici nu se poate gasi, random, ceea ce ma lasa din nou in acelasi numb state, nothing comes, all goes.
Totusi nu ma las si incerc sa fac tot ce faceam inainte, insa nu finctioneaza deloc, nu trezeste sentimentul, dorinta, pasiunea de nestavilit, tumult, durere, cadere libera, furie necontrolata.Toata..sentimente total straine, probabil li se intampla altora, mie...nu.
A trecut o saptamana si eu tot numb!F..k!
