Cenusareasa pentru un copil de 11 ani

Reflections of a skyline

Sa poti vedea, sa poti simtii, sa poti...
La margine de cer, fiecare isi cerseste iubirea si si-o scrie, cum stie, cum poate.
Gandeste-te putin? What if?

The right time

Everything is timing...

I am steping hard to keep the pace!

Something about me

There is something about me, some inner mystery,the secret I'm hiding,what my eyes and hands could tell and the glances of everybody else...
There is a big difference between what they think they know, and what really resides inside,you''ll tell me one day " I've grown tired too!"
I know what I am and cannot change, would no change the parts of me that may scare, may cause this stir, may alienate,I do not want to be accepted for who I am , I just want to run wild for a while.
I do not want to change the course of the wind in my hair, the strength of my grip, the pase of my walk, I want to let it be out there in the open, just like all the storm and clouds above my heart...let there be lightning!

Falling down right into place

I am no longer sorry for all the things I’ve done for now I know it was not all in vain. I am just mad at wanting, mad at this unclear line of sight, mad at the rainbow, for not coming out, at me, at you…

No I am mad at time for you have no fault, nobody should be blamed for being who they really are, for living up to their full potential and just being willing to forget who they are and settle for today and right now.

I thought that running meant arriving in one spot; I thought it would mean something, but I was on a trip in my own mind. Running with scissors. It cuts, deep and when you wake up from the pain you realize that you have been the masochist all along. Desperately, trying to hang on to every glimpse, to every silly try, every muttered word, dear girl you’ve been tricked by life.

The day you have most been waiting for will never come because as we know it by now: “the easiest way to lose something is to want it too badly”

Petty little things about me…I am done being who I was; I am done trying to be Braveheart and heal what cannot be healed and hide all this inside. Done hiding, done playing the game, I am tired of all your tricks and lost the desire to be lost, in your infinite madness.

I could have, I should have, but life is really what you make of it and will not feed on “ could have, would have, should have”, it will feed on your actions and real soul playing. This time I am not willing to bet mine!

Boa sorte, dear friend!

The start of simple touch

Mind is a razor blade...to call for hands of above, to lean on
You knew the hand of the devil and kept us away
The start of simple touch

Asa incepe totul, cu doua maini, doua maini ce se cauta, s-au cautat de mult, le era dor...si stiu ca locul degetelor mele este intre ale tale.Stiu ca pielea mea isi ispaseste sentita pamanteasca atunci cand se atinge de a ta.
Conectare la un nivel senzorial, cuvinte lipsa, randuri ce alearga, nu e confuzie,iti aud gandurile, astept sa faci pasul, lasa teama si sari...o sa fie bine.
Lumina verde, licarire aprinsa, valvataie, arde...doi ochi ce cresc, asteapta,noapte si cald...multi oameni in vertij, doar eu si tu...doar noi.Incepi sa pricepi, sau ai stiut mereu asa cum mana mea iti cunoaste suvitele rebele, zambetul in colt de gura.
"Vreau..." spune vocea lui, stiam deja...am auzit o soapta sangerie, am asculat o licarire si am zarit tresarirea din antebrat.
Lasa seara sa pluteasca...shhhh, nu mai vorbi, nu mai sunt cuvinte, ti-am mai spus, asculta gandurile .Ce tare se aud de aici!

Prima pagina de saga

Despre vara lui 2009 o sa mai scriem cateva romane, despre serile in care a plouat si noi am ignorat-o in toata uratenia ei, pe batrana vreme.Despre caini "fiorosi" si jocuri de tenis " a la pokemon", cum bine ar spune el...specialitatea casei.
Despre cei 7 ,care insemna un intreg univers, din care nu as alege niciodata sa ies ci doar sa ma pierd, am putea scrie o saga, pe care am sa o incep timid , cu acest post. A fost prima piatra de temelie pentru "noi", acum chiar suntem un noi, complet, deloc exclusivist, caci suntem deschisi spre nou , spre diversitate si spre orice ( da , da "orice" cuvant de ordine, as usual) ar insemna vitalitate.
Plutea un sentiment de limonada intr-o zi cu 30 de grade , miros de vama si de nisip, de dimineti perfecte, in care telefonul suna la 7 dimineata, si stii ce va urma.
Este drumul pe care l-am parcurs de atatea ori impreuna, este zambetul intiparit pe fetele noastre atunci cand ne aducem aminte de povestile ce ne-au marcat, ce ne-au creat si ne-au adus aici.
Sunt jocuri de fazan, care ar induce isterie in cadrul Academiei romane si ipoduri "vesele", sunt lacrimi si sunt imbratisari carora nimeni nu ar avea cum sa le anuleze efectul si multa multa muzica.
Aseara, am descoperit melodia lui ( fine it was you my friend who did!)..The Sarlatans...what a summer this was...si da mi-e dor...mi-e dor din nou de noi si mai sunt doar cateva zile, pana cand vom fi din nou completi.
Sunt zile intregi , in care timpul se opreste, cand uitam de tot ceea ce in mod normal ne framanta si ne alunga somnul, sunt zile in care doar "lenievim" alaturi, vorbind doar strictul necesar. Lucrurile importante se petrec prin gesturi, nu conta niciodata sa vezi adevarata profunzime a unei legaturi prin analiza cuvintelor, nu o vei gasi si nu o vei intelege.
Am invatat sa ne ascultam tacerile, sa vindecam doar din atingere, sa visam, sa iubim, sa ne intorcem mereu inapoi la ceea ce este cu adevarat important.
Este vara in care am crescut, ramanand totusi copil, vara in care am descoperit cine sunt si unde vreau sa fiu...mi-e bine.
Acum am puterea sa ma desprind, am puterea sa sar...sunt acolo sa ma prinda, temerile au disparut, stiu ca vor reveni, dar astept acest moment intr-o imbratisare calda.
"Nu mi-e frica de bau bau", veti rade, da, insa am inventat o noua semnificatie bau bau -ulii clasic, caci unii dintre noi au o imaginatie zburdalnica.
Astept cu sufletul la gura sa scriem urmatoarea fila de saga...just us!

Jocul irelevantei

Nu stiu daca va mai aduceti aminte cum ne jucam atunci cand eram mici, la fiecare aniversare.Era un joc copilaresc cu scaune…sunt convinsa ca toti l-am jucat candva.Atunci cand cresti, este in continuare un joc de actualitate, doar ca datale problemei se modifica si miza este mult mai mare.
Alergam innebuniti in cercul deja impus incercand sa ocupam un scaun, dar de fiecare data cel pe care vrei sa te aseazi a fost ocupat inainte, de altcineva.Fie ca e vorba de un job sau de o relatie, la un moment dat te trezesti ca fiind singurul care nu a apucat un scaun.Si alergi din nou, te uiti dupa un loc liber, incerci sa manipulezi jucatorii déjà cunoscuti, dar observi ca nu mai merge.
Pur si simplu s-au schimbat regulile jocului, in absenta ta, si nu mai stii cum sa te integrezi, cum sa pornesti din nou de la capat.De cele mai multe ori te asezi pe un scaun doar ca sa poposesti o runda, caci stii ca nu ai castigat jocul si ca vei fi in continuare singurul care nu stie incotro sa merga.Este un sentiment intre trist si nevinovat, intre dezamagire si speranta, undeva la mijloc –gri.
Si acest timp perpetuu, continuu, care nu iarta si care te lasa sa devii la un moment dat irelevenat…de asta imi e cel mai teama.Teama de ireleventa…suna interesant cred !

This is my life lately...

I guess I need to enjoy the irony of life somehow, because she is a bitch and then you..die!

necunoscuta in ghiarele temerilor

Putina paranoia combinata acut cu un tremurat neobisnuit de maini..e clar going outta my mind.Motive? As putea sa am n motive post traume existentiale, ce s-au peridat in numar destul de mare in viata mea de ultima ora.
Dar nu este ceva palpabila, panica , teama de necunoscut , de ceea ce ar putea el sa insemna sau doar o presimtire sumbra a si mai multe evenimente, care o data ce au trecut lasa un gust amar de medicament, inghitit fara voie, pe stomacul gol.Este un vid, un tremur continuu, o ameteala, alergare fara sens, cautare.Intind mana lenes, incercad sa o fac sa “taca”, dar ea refuza, se agita si mai tare, batai aritmice..
Imi flutur genele, incerc cu disperarea unui muribund sa ma agat de ceea ce cunosc, ascult muzica, precum un copil ce se straduieste sa recunoasca lumea din jurul sau, dar descopera ca nimic nu semana, nu aduce cu ceea ce i s-a spus de acasa ca trebuie sa fie.Mi-e teama, panica nebuna, completa, ma ridic, as vrea sa fumez, as vrea sa acopar cu mainle vidul si nu mai pot sa-l cuprind.
Astept un raspuns si nu mai vine, incerc sa te inteleg si nu mai pot, ma las pe spate si sar…dar nu e nimeni acolo sa ma prinda.

a nice cheer

A todos princesinhas du mundo, we wish you : boa sorte!

PS: That is all left to say, when nothing else can be done, changed and when all energy has gone down the drain. May you all be happy in your little castles with the high towers and hopefully the frogs you all kiss now will turn into the prince...but we have left the building:).
And yes this is a post that only the few understand, but to us it is all we have learned!

Stilness of heart

I'm out here on the street

There's no one left to meet

The things that were so sweet

No longer move my feet…

All that I want is

Stillness of heart

So I can start

To find my way

Out of the dark

And into your heart
Still I feel this heat, I am feeling incomplete….

PS: There is no trying to break out the darkness because as I’ve said before I am the coward and when things get tough I bale. I don’t want to bale now and you should know that, but I did not even begin to tell this story, a new story. As all new stories this one starts off as being too complicated, hard to reach and almost impossible for me to comprehend...but when you hold me like that...the world just stops...I wonder about so many things...but you I feel!

dorinta...

Vreau sa ma pierd in rasetele voastre si sa ma bucur de fiecare clipa.
Vreau sa fiu murdara de nisip si sa imi aud papucii scrasnind sub talpi
Vreau sa dansez in umbra noptii sis a simt ca am gasit ceaa ce cauta, ca este aici farama de libertate dupa care tanjesc de atata timp.
Vreau sa-l privesc in ochi si sa nu trebuiasca sa-i explic in cuvinte ce vreau, sa urmarim suprinsi cum soarele rasare din nou deasupra Stuf-ului, sa ne aseazam pe plaja si sa purtam discutii imaginare despre teama si lume.
Vreau sa fiu cu voi, sa aud si ultimul cuvant, sa absorb orice informatie, sa radem de propriile gafe si sa pregatim planuri de cucerire inteligenta a lumii.
Si ca sa nu mai spun ca vreau sa simt miros de mare , de Soni si sa privesc milioane de cercei impanziti si asteptandu-ma.
Mai e putin si tot tanjesc…

Dupa reflectii si concluziile

Dupa cateva zile au venit si concluziile,m-am gandit la ele asa cum as vrea sa te astern aici, apoi mi-am dat seama ca trebuie sa le imbrac in vesminte vesele de vara si de sarbatoare.

Am aflat , fara sa vreau si fara sa ma straduiesc ca " you are really not who I thought you were" si mai ales " you have no clue over who I am". Mai mult decat atat imi place, ma bucur ca pot sa rad alaturi de oamenii superficiali, ca nu au nici cea mai vaga idee cine sunt eu, dar simt si cred si exista alaturi de mine, convinsi ca eu sunt imaginea efemera pe care au au ei asupra situatiei.And this is really funny de vazut, de urmarit, cum se urzesc planurile si se tes panzele in mintea unui om , care nu mai are nimic de pierdut, caci a pierdut totul, a pierdut si ultima licarire, a pierdut iubirea si poate si-a rapit singur dreptul la fericire.In mod normal as plange pentru un astfel de om, as vrea sa spun "cuvinte dulci" si vorbe de amor, dar nu pot.Ma vad legata, tintuita cu un zambet de hiena...nu mai pot sa rezonez si nu mai pot simti pentru altii, nici macar compasiune, nimic.Imi pare rau...dar "IATA" nu este un cuvant revelator ci o biata interjectie, ce nu poate trezi sentimente profunde nimanui, nu este un strigat , iar tu my dear ai nevoie de un strigat, caci acolo unde esti, nobody can help.

Am mai realizat ca mi-e dor de lucrurile complicate, mi-e dor de tot ceea ce este nebunesc, imposibil, ascuns, greu de atins si greu de tinut in loc.Mi-e dor de durerea autoimpusa, mi-e dor de noptile in care nu dormi doar pentru ca simti prea multe, mi-e dor de covorul roz ce atatea secrete a cunoscut, de ursul meu si de o stare...

Sunt copil pana in maduva oaselor, ascuns bine intr-un ambalaj placut, feminin. Am crezut ca vreau sa-l tin ascuns, dar nu.E vara si e timpul pentru joaca, nimic nu poate fi luat in serios , iar dramele ce se desfasoara in jurul meu si itele tesute nu sunt decat niste "scuze patetice".Sunt scuzele oamenilor superficiali , ale oamenilor comuni, sunt modalitatile atat de banele prin care incerca sa-si contureze cu disperare un dram de fericire. Si ma opresc si spun " hey baby it is not here". Oricat de mult ai fuma, oricat ai bea si oricat ai minti, singura persoana pe care nu o poti pacali sau insela este copilul, cel cu care ramai singur seara, cel care iti sopteste in ureche suav " nu sunt fericit".Ii auzi vocea si incerci sa o ignori, incerci sa pari mai mult, sa pari mai dur, sa te ascunzi sub falsa masca a maturitatii, cand de fapt nu vrei decat sa-i hranesti nevoile si tot ceea ce faci este pentru a mai auzi inca o data rasetul acela, pentru a simti tresarirerea, disperarea sau pentru a mai asculta macar o clipa " armonia sunetelor fericirii".

Ne-ar placea tuturor sa o putem face, dar preferam sa fim ipocriti si sa ne ascundem...ei bine eu nu!Eu stiu despre mine ca am fost fericita si ieri si sunt fercita si astazi, pentru ca am tot ceea ce imi trebuie sa o fac.

Insa tu...tu nu mai ai, as vrea sa ma doara, as vrea sa spun ca-mi pasa...dar "IATA" ca nu !!!Astea sunt regulile jocului si astea au fost intotdeuna, un copil care s-a jucat, un adult ramas cu acelasi gust amar pe care il inghite de atata timp , I' m so...not sorry I could...laugh!

The words you'll never hear

I have reached that point I thought I'd never have to, or would be less painful, I would be stronger. I am not! I couldn't sleep with all the eyes hunting me, along the night, I couldn't move, and there was nobody there to hold me anymore. One bed filled with 2 strangers, sleeping on their own, 2 people who have nothing else to share any longer, but the ghosts of past times happiness. And even those ghosts are a lonely, solitary dream of a child who really thought that her love was enough to conquer the world. He was there too, the little boy that could, the one who never loved her...now I wish he did, for 5 minutes, maybe just for those minutes, when time stops and all of our "shit" goes away.I wondered for days how it feels to lose for good, to become past tense, and be lost, your name remaining just like a fading scar on a tree, your laugh an illusion, all your feeling, lost in the blizzard. I felt like minutes passing on like days, all the things that I have done, people I've touched, had gone far away, the starlight went to other shores.Try as I might all I did is to inflict a moment of pure unhappiness, a memory of what was bad and selfish love , the love of a little child who does not come to comprehend that the world is not their playground, the sand and the plastic toys all scrambled, tears and silence. I cried out for help, but my voice was cut, my lungs could not find air maybe that is the way you feel when you drown.I want to be the creature, numb and still, I long for that, I pray that this never happens again.The second layer of skin was peeling off, its last powers, crawling for my body, me desperate to claim it back, but the sword of truth was calling me a liar. I lie to myself by trying to keep what is not mine to keep, what I have kept for so long, at all costs, ignoring the truth and going forward...always forward.I gave it some much time of mine, I thought it over, but never have I ever came across this, never have a imagined it to be so, you looking composed and cold. The nightmares have just begun, and you will not be there to stop them, there will not be a second time, no chance to feel again, no way to keep your touch and hold your hand in mine, knowing that all will go away, eventually.I have no words, but I am sorry, I am sorry for having been such a difficult person, for not understanding sooner, I am sorry for what I feel now and I am sorry you had to listen to me wining like a child.I will miss you forever but you will be just fine, "little child of mine".

Not that girl

I am not the girl that your mum would like for you, or dreamed about for that matter, no mamma's little boy should fall into my hands, because I will not be held responsible.
I drink and smoke, and smoke some more...a sweet cigar or something of same sort, at liest I know the gesture, that helps, right?!
I get drunk on red whine while wearing white, I tell bad jokes and I am not a feminist, I sometimes judge books by their cover and don't even bother reading them.I smile with ingratitude when paid a compliment, I spill things and don't cry about it.
I am weak and a coward, I bale on people who in my opinion don't always deserve it or have it coming and I disappear without ever calling again.
I am not an angel but the devil either, not a femme fatale and never pretend to be or wish, not a prayer but not the worst sinner either ( thought I do have my fare share).
I may be the one you mum warned you about, and I was not always this, i was good and kind and considerate, but it didn't work out.
So one day I threw the diary into the back corner of my room, painted the walls green,changed my hair and became this monster.
Come on people, free sale,comes cheep, cause nobody likes cowards or people who drink and smoke and smoke some more.

Mean girl says it all

Astazi simt nevoie de a fi rea, sau realista, de a ma conecta la realitate cu o intensitate maxima, de a vedea dincolo de povestile cu zane.Another one bites the dust, well not me , not now, as spune never dar si asta este o utopie si atunci ma rezum la acum si aici.

Astazi am inteles cateva adevaruri universale masculine, de fapt le tot inteleg de ceva timp, dar nu le-am externalizat. Ca sa recapitulam e foarte simplu:

• iubita ideala entru un barbat mediu sau putin peste medie ca inteligenta emotionala si IQ este cum nu se poate mai simpla: blonda de cele mai multe ori, se poate si bruneta etc, dar mai rar, culoare ochilor neimportanta/irelevanta.Este de statura medie, niciodata foarte inalta sau scunda, corpul este bine proportionat dar nimic nu iese din afara tiparelor sau mai degraba e simplu, no particular signs.E lesne de inteles, ea este average la toate, probil Limbi straine, Litere sau oricum o facultate de tip umanist, la Spiru Haret sau nu. Cred ca irosesc cuvinte, este femeia care lucreaza la un call center sau a lucrat timp indelungat si abia a resuit sa se mute la un birou unde executa un job mediu.Totul este mediu la ea si simplu.Viseaza, dar nu departe, simte dar totul e comun, asa cum am fost invatati ca trebuie sa fie, asa cum scrie la carte. Cred ca este inutil sa spun ca majoritatea barbatilor pe care i-am cuboscut vreodata au visat sau au o iubita ce se incadreaza perfect acestui profil


• Barbatii nu-si doresc o Kaaatie girl, pentru ca nu vor sa complice si sa exacerbeze niste sentimente, nu vor sa atinga paroxismul si nu vor macar sa-si imagineze unde este absolutul sau de unde vin convingerile radicale. Nu vor sa le fie atrasa atentia cand isi schimba opinia precum o trestie in bataia cuvantului si cu atat mai putin vor sa auda dubiosul si insuportabilul cuvant "influentabil". Cu atat mai putin ca eticheta la adresa lor.


• Cu cat sunt mai draguti fizic cu atat tind sa devina superficiali, da nu trebuie sa se chinuie, because they never had to.Femeile sunt atat de multe incat un barbat frumos isi permite sa fie mediocru in toate celelate, se accepta din oficiu (vezi blonda de mai sus).


• Atunci cand cresc au pretentia la o femeie puternica, nu vor un fir atasat de ei precum o ata ce atarna de gatul unui condamnat.Vor sa stie ca existi in afara lor si ca poti trai perfect si fara ei, alegi sa nu o faci!in limitele normalului si mai ales nu toti, multi vor fi foarte fericiti alaturi de minunata femeie de la primul punct.

Cam asa ar suna un ghid foarte simplu , unde am incadrat majoritatea lucrurilor pe care le-am concluzionat in ultimul an.Si stii ce , nici tu nu faci o exceptie, sunt eu cea care a ales sa vada mai multe, but really Hubble you are just like the rest of them , and most of all even worst!

I wish I could say that your girl is lovely but that is too much, your girl will be average and there is nothing you can do to change that!

The blue closed book of you

Imi place in continuare ca esti salbatic, pur si simplu cazut din luna, uitat de atingere, prins in mrejele vietii, as spune ca esti...comun, dar e o jignire si atunci nu stiu ce sa spun.
Ma mira toate ale tale mecanisme, uratenia exterioara, aparentele, tacerile, ciudatenia, toate-s noi si vechi-s toate. Am pritocit cat am putut, m-am ascuns, am privit, dar nu, carte inchisa , coperta bleumarin cu dungi, nimic nu spune, nimic nu tradeaza.Poate frustrarea cititorului, care se chinuie sa desfaca lipiciul cleios de deasupra, sa citeasca macar prima pagina si nu reuseste decat sa asculte ceea ce spun criticii, sau din ceea ce a mai auzit..pe "maidan".
Problema cu oamenii care nu vorbesc, in viata mea deja mult prea articulata, este ca devin un mister, nu intodeuna placut si cum nu faci o exceptie am sa ma straduiesc mai tare, pana cand spui "STOP JOC".As vrea sa ai macar curajul asta si sa nu te mai ascunzi, ma plictiseste jocul asta copilaresc , pentru ca vreau mai mult de la mine si atunci let's raise the stakes, shall we?!
Sa spuna toti ce-or spune, am pornit uraganul si nu-l mai opresc, here me out freak cause I'm comin!!

Summer kind of wonderfull

Daca m-ai fi intrebat mai demult as fi spus, ca nu mai stiu, ca am uitat cum este sa fii fericit, fara sa poti spune de ce. In general oamenii tin sa atribuie automat fericirea in viata cuiva asocind-o cu un job sau cu o persoana noua, veche, cu implinirea pe un anumte plan. Guess what? In cazul meu nimic nu s-a modificat, dar a avut loc o trasformare automata, venita din soare, zambete, viata, totul in general si nimic particular.Un numar de elemente care m-a facut sa arunc pe ferestra acel sambure, ce ma bantuie, in noptile in care tiogarile par infinite la fel ca si aburii absolutieni, cand ai senzatia ca lucrurile nu se sfarsesc, sau cel putin nu in bine si cand eviti sa te vezi pe tine de teama ca o sa te doara atata de tare, incat nu vei vrea sa te recunosti.

Dar cumulul exista, privirea e inca acolo, momentul in care ti-ai dorit mai mult, in care ti-ai dat seama ca simti si vibrezi si existi acum si aici.Nu mai caut cheia universala a fericirii, doar pe cea particulara, a mea si a simtirilor mele, pe care se pare ca numai eu o pot controla.

Nu caut raspunsuri la intrebarile care ma batuie, ci le las sa domnesca , e un " sprit de vara", de data asta in timpul verii, este pritenie ( o daaa si maine vii, am visat la asta , you know!!!), implinirea ca i-ai gasit pe cei pe care ii vrei langa tine si ca stii care este rolul fiecaruia in viata ta, ca stii unde te duci.

Mai tare decat toate imi place acesta lene metafizica, lenea adanca care refuza sa gandesca, refuza sa faca orice altceva in afara de a fi in perfecta comoditate, de a se adula si perpetua.Atat, e lenea de vara, si am intrat cu trup si suflet in mrejele ei.

Ca sa fiu cat mai concisa e simplu: just chillin , si stiti ce it feels like magic!

PS: Cred ca niciodata nu mi s-a parut mai aprope de mine postul asta (Bff u know) :"Take chances, make mistakes, if it's something you'll regret in the morning...sleep late!

Si exact asta am sa fac.Am zis!

Febrile maini

Imi era dor, de maini febrile, de incercari copilaresti de a masca, nemascabilul, de a rani ca sa poti sa spui in chip cat mai dulce " imi pare rau, o sa pup sa treaca"

"Dar nu m-ai lovit pe mana..." asa e nu am facut asta, dar acum asa vreau sa ma manifest, acum vreau sa vindec mana, poate mai tarziu o sa vrea mai mult.Acum imi era dor de asta.

Uneori pur si simplu se intampla, ceea ce nu credeai ca mai poate, sau nu credeai ca mai ai gena respectiva, alteori e doar vara si vara peste tot.

Imi place sa se lase noaptea, sa privesc limbile ascutite ale focului, sa simt privirile atintite, placute, imbietoare, pritenie, pana la capat...suntem aici, imi place asta.

Apoi este frematarea mainilor,totul se leaga, devine un joc, unul fara reguli, liber, suntem doi copii si nu mai este atat de urata joaca de-a "printesa".Vrei sa cuprinzi intunericul, cu mainile, sa respiri parfumul, poate al ierbii, sau poate ca nu, altul...Da cel din urma este cel pe care il vrem amandoi...

Da mi-a fost dor de vara, mi-a fost dor sa ma simt asa, de fapt sa simt, s-a dezmortit natura si o data cu ea eu...will be back to our old ways...

Dar zambeste...imi place cand o faci!

The end of past times hapiness

As the end is rowing near, I really cannot tell dream from reality.I can feel the constant need to cry. Cry for all of it, never stop, feel it in. I thought that feeling numb was better and that feeling is what I was missing, but guess again, it isn't. No way, not this way, I thought I never had to do this. I've put all my hopes up that maybe if something is right it will be again. At this point it cannot be mended, not anymore and this is cutting the air from my lungs, it's crushing me like a bug.
I cannot so much as get a glimpse of that strong independent woman, the one who is a champion at work, the one whom they all think of as being so many great things, I cannot.
I've lost myself again and there is only one remedy, the only one I cannot go to any longer, the one that hurts me more than anything else, in all other ways but the heart.
I am drowning in this endless sea of obsession, thinking that this cannot be it, it must feel different, the real ending, you must be able to talk about it. Really, my conscience asked?
How do you ask about affairs of the heart? You just go there and state the obvious, looking stupid and putting yourself up for disappointment?!
You cannot do anything else, really, but feel it in, let it carve it;s ugly wound that will never heal, always knowing that maybe , just maybe, it was always She, my dearest, my friend who was right.
Maybe knowing this the wound will heal for the better, the medicine will work and hapiness will be on it;s way, until than, she is still right I am doomed.And doomed I shall be for the rest of this endless, but not meaningless ending.
I miss you like I have never , ever in this time, before!

Be yourself

Do not roll your eyes like what I'm saying is unknown to you, don't try to be cool, because I can always see past that.Now the only thing left is to be yourself and smile, like you have not ever before.This is what I need to see...sunshine.Start purshing your lips like, "hey you little oversensitive girl" give me a kiss.That does not help, but an image always will, try it, at this point nothing can hurt, it's spring and fresh!

Teddy bears that humans own

I figured out this much: teddy bears should never be free.They need much care and attention just like children, but most important, they know all your darkest secrets.Imagine them runnin arpound talkin about things, you, the owner have done, all you ex boyfriends, things you could not even tell your girlfrinds.

I'm sorry Furball, but you just can't!

Numb encore

Ti s-a intamplat vreodata sa nu mai poti simti?Nimic, chiar nimic afara de pura indiferenta fata de tot , de toti, chiar si de cei dragi.Sa faci totul mecanic , ca si cand asta ar trebui sa faci si orice reteta ai incerca, pentru a redeveni uman, tot nu iese.
Mie nu imi mai iese, nu mai pot si nu simt, ceea ca ma sperie mai tare decat daca as simti prea mult si covarsitor.Mi s-a intamplat si asta si a fost precum un accident de trafic sentimental, care m-a lasat usor schilodita, insa am trait si am fost multumita cu asta.Dupa un timp m-am trezit din paralizie si am inceput incet cu amintiri frumoase, nisip si Vama, cuvinte, viata, dimineti pierdute, in timp ce te uiti la Salvatore cum doarme ( singurul moment cand as vrea sa ma uit la el, anyway, in rest ramanem dusmani de moarte, so girls don't get the hopes up).
Dar, acum toate acestea au disparut, nu mai simt nici ploaie, nici frig, nici rasete, si as vrea ca mastile sa cada si sa pot din nou sa fiu nebuna:).
Nici toti aburii Absolut nu au efect, e la fel, identic, azi cu ieri si cu maine.Mai grav este ca nu duc lipsa de planuri, insa nu regasesc entuziasmul , nimic nu se intampla, pe dinauntru aceeasi liniste.
Mecanica pura,pot face orice in acesta forma si mi-e frica ca acest robotel sa nu puna stapanire si sa nu ajung " sa mimez fericirea".Pasiunea nu se poate mima si nici nu se poate gasi, random, ceea ce ma lasa din nou in acelasi numb state, nothing comes, all goes.
Totusi nu ma las si incerc sa fac tot ce faceam inainte, insa nu finctioneaza deloc, nu trezeste sentimentul, dorinta, pasiunea de nestavilit, tumult, durere, cadere libera, furie necontrolata.Toata..sentimente total straine, probabil li se intampla altora, mie...nu.
A trecut o saptamana si eu tot numb!F..k!

Sfarsit aiurea

-Crezi ca exista sfarsit?...am intrebat inocenta.

-Normal ca exista, esti nebuna, exista pentru orice un inceput si un sfarsit, la fel cum exista viata si moarte.E foarte simplu, dar de ce imi pui intrebari atat de "usuratice"?

-Nu stiu, ma gandesc doar ca...daca exista un sfarsit pentru ceva, exista si un moment in care el ti se face cunoscut, cand el te apasa, il simti, il cunosti, te doare, e mai vizibil pentru tine decat pentru toti ceilalti.Si atunci, numai atunci se face si ea vizibila..gaura..din adancul pieptului.

-Nu m-am gandit la asta, probabil ca simti, daca te straduiesti destul de mult, nu-mi dau seama.

-Eu da si ma apasa acum, mai tare decat oricand, crezi ca insemna si libertate sau inceput?

-Nu ma intreba, descopera, exploreaza si ai sa vezi, mi-a raspuns din nou.

Miroase a sfarsit si a durere, a liliac ,dar si a ofilire lenta, astept si nu mai vine, plec si nu ma mai pot intoarce, aiurea rau.

Angry people make beauty look ugly

In a world full of angry people, how do you keep your dreams?How can you see all the beauty inside , all the beauty that is around you, when even those who should be up most kind to you,to say the lest, hurt you...
There are no words, I really need Oxygen, need to see that above all this ugliness of soul, there is also sunshine and happiness, I still can't believe it.
I am a little girl with a dream, I have always been, and I have to force myself to see apart from this, to see away, to be able to keep the smile on my face. But really, what the F have you done?

PS: Toate dreturile de copywhright pentru poza se atribuie catre my BFF.

Freud femeile si merele de aur

“Femeile sunt precum merele neculese. Cele mai bune sunt in varful pomului.
Majoritatea barbatilor nu vor sa se intinda dupa cele bune fiindca se tem
sa nu cada si sa se raneasca. Prefera, in schimb, merele cazute pe jos,
care nu sunt la fel de bune, dar usor de luat.
Merele din varful pomului se gandesc ca este ceva in neregula cu ele, cand,
de fapt, sunt extraordinare.
Trebuie numai sa astepte sa apara barbatul potrivit, care sa fie suficient
de curajos sa urce pana in varful pomului.” Sigmund Freud

In lumina celor de mai sus, nu-mi ramane nimic de spus mai mult decat ca ...a avut inca o data completa dreptate. Si nu, nu este afirmatia sa, inca o scuza a femeilor putin " frustrate", ca sa folosesc un termen misogin, ci este o afirmatie facuta de un barbat si psiholog pe deasupra... so my honeys, what's it gonna be?
Am mancat mult de Paste, e mult de urcat si sunt mere destule, prea coapte, foarte comune, dar sunt pe jos, hai ca le luam pe astea.
Don't you always...

10 minute!

Tot eu si mereu eu...si daca inca nu te-ai plictist de mine...honey ai ocazia sa o faci, de fapt you all do. Ma gasiti in noua casa in care m-am mutat :http://www.cele10minute.ro/

Common people wishes

"I want to live like common people,I want to do whatever common people do,I want to sleep with common people,I want to sleep with common people,like you."

But she didn't...because she just can't and she'll just never be one of them...Laugh all you like but "Arrogance is bliss"!

Upside- down Duminica!

Inca nu am gasit cuvantul care sa caracterizeze stilul dar cred ca am gasit o poza, care sa spuna mult despre ceea ce a simtit in acea Duminica, in care era frig, neobinuit de frig, insa inauntru era cald si era si..."amorasul".Nu cred ca am evaluat corect but being a personal stalker is not in style, deci urmeaza sa se determine altfel outcome-ul situatiunii...
Asa ca, Drage Prietene, I ment it...it really was fascination...cam multe trairi pentru o seara linistita si cam multe intamplari, probabil ca trebuia sa se opreasca timpul la una , dar au curs cumva in mod neasteptat. S si mesajul buclucas,the tale of Saturday Night Live si alte intamplari neasteptate ,neobinute...In mod clar nu ne uitam unde trebuia, intrucat , cu riscul de a ma repeta, ne uitam in stanga si in drepta dar deloc in fata si surpiza serii...din fata veneau masinile!
Cam multe semne, si problema e ca nu stim inca ce anunta...dar tune in, we will come back with more!
In orice caz expresia si scena vor ramane in istorie...practic a iesit si ceva bun "Ohh...sure..I'll say NO".Daca se adevereste am schimbat macazul...sau NU!
De ras vom rade la fel de mult...dupa ziua aceea...ne-am cam pierdut antrenamentul...la oina sentimentala.

The former past glory of a Monday

O zi nimicita!
O zi in care toate convingerile mele, much too strong for such a little person ( yup I'm kinda shorty, but damn proud), s-au zguduit putin si m-au facut sa simt ca este 13.Si nu Vineri 13 ci Lunea in care am resuit sa alienez doua fiinte dragi.Nu stiu cum reusesc but I can si asta nu e bine deloc.
As spune ca ma simt bine, dar ma simt sleita, ca si cand as fi alergat toata ziua sa prind din urma, propriile vise si pe ei o data cu ele.M-am simtit atacata undeva la origine, la strongest and corest cum ar veni.Si nu am putut sa ripostez pentru ca guess what...sunt a little too crazy these days si in mod sigur nu la modul cel mai fun al cuvantului.Trebuie gasita o metoda de resuscitare rapida.
10 minute it's all I need..

shoes and love

Dear Miss Carrie,

The other shoe did not drop...but I did try them on...ohhh boy did I....so guilty as charged!

Haute couture meet inteligence

Plimbandu-ma prin marea de oameni adunata, in luminile difuze, o lume colorata, plina de autentic dar si de kitsch,m-am lasat purtata de val.
M-am lasat sa ma regasesc, sa admir sa traiesc, sa simt ca exist si ca parfumurile acestea fine imi invaluie fiinta si dau nastere unor sentimente mai vechi, ceva definitoriu.
Mi-am dat seama cine sunt si ce vreau sa admir , ce vrea sa las in urma si cine sper sa fiu intr-o zi.
Dar am descperit ca dincolo de mirajul unei sclipiri se ascunde si inteligenta.Pe langa marea de oameni venita sa cumpere la pret redus putin haoute couture, se aflau si acele fiinte rare, ce inca promoveaza imaginea unei femei adevarate.
Am intalnit o femeie superba, cu ochii mari, cu buzele pictate, invelita in cel mai frumos ambalaj, iar sub el licarirea cunosterii.O femeie high fashion, cu stil , care... supriza, este programator.
Acestea sunt femeile pe care vrem sa le admiram, pe care vrem sa le promovam si cu care ne putem mandri ca ne sunt fiice , prietene, iubite, nu kitch-ul si nu common little pink pricess ce cutreiera rafturile de la Zara.Acestea sunt femeile minunate, cu o poveste, cele care au o meserie , care doresc sa faca ceva si care nu au uitat si nu vor uita sa fie elegenate, fine, sa se schimbe mereu precum un cameleon si sa revina in forta. Aceste femei pe care nu le defineste puterea finaciara a unui barbat in umbra caruia sa se ascunda, sau sa traiasca supuse precum in Evul Mediu.
Ele sunt cele care cauta sa infrumuseteze fiecare clipa a celor din jur, prin simpla lor prezenta, cele care au o poveste demna de ascultat si de trasmis. Ele care viseaza , apoi isi pun visele in aplicare si devin pe zi ce trece mai puternice.
Astfel de femei sunt cele care ma inconjoara, si fara nici o urma de snobism spun asta, nu eu le-am ales pe ele sa-mi fie prietene ci ele s-au apropiat candva de mine.Si poate ca nu sunt inca la inaltimea unor asteptari, dar rabdatoare, ele construiesc si imi modifica zilnic existenta.
Si nu trebuie sa le enumar numele, pentru ca ele cunosc deja lucrul asta, ele stiu ca sunt singurele fiinte care intr-o zi speciala de vara vor imbraca rochii diferite, alese numai de ele si de culori aseamanatoare, modele ce le vor reflecta personaliatatea pentru a fi langa mine.Ele stiu deja asta pentru ca am discutat de atatea ori si nu trebuie sa le amintesc in cuvinte cat insemna si cine sunt in viata mea.Sunt mult prea puternice ca sa aiba nevoie de complimente gratuite.
Ele sunt cele care renunta la un job ideal, poate, ca sa-si urmeze un vis, care creeaza zilnic iluzii, le imbraca in ideile lor,care intr-o lume a barbatilor au invatat sa manuiasca la fel de bine calculatorul si care au spus NU intodeauna comunului si au pornit spre alte cai.
Astfel ca insotita de una dinstre cele 3 gratii despre care vorbesc , ieri am intalnit si alti oameni asemenea, am vazut ca se poate si ca there is more to this than meets the eye.
Pentru ele nu mai e loc de 'pisiceala' doar de actiune si existenta.
Inca putin si cred ca am sanse sa devin feminista...

The Lost Song

In the dim lights, there she was...trying to find her life.There was nobody and nothing, just the meaninglessness, the down right despair.She did have a plan, she had the chance to construct the empire in her mind...but that is where it ended.
She was again still, looking at the glimpses of someone she had been, for a short while, and than, back again in the whole, back in the dark, like there has never that moment at dawn , when she thought she had escaped.
But she did not, she is back to face this once and ever more, always the chance, always taken back...back into silentio stampa...Why does it really even matter after all, there is nothing to this to explain, nor is it something to him..because he is gone now and dead..the image of him has died.
But there is always something tying her to that image,she just realizes, that all she sees all that remain in her is that hand.The most beautiful dark skinned ,full of veins pulping life into it, soft and warm hands she had ever felt or laid eyes on.Just laying there holding hers, caressing touching, searching for her body...always there, just as powerful as the bondage was, back than, when...
It doen't even matter now because this was all long gone in that empire, and she must resurrect and she must lean forward, and forget all about it, all about that late night touch that was lost in the lyrics of the song...the ever repeating song.
Lost will the image ever be and she...she must wonder the world, but never without a soul, and even though she has lost it all she knows that this meaninglessness will not last forever, will not put its dirty, morbid hand upon her.
She has lost the battle now...but not the war...she still feals deeply, she breaths and she remembers.It is the memories that she must burn to ashes, never to return again, never the name...nor that hand...that brings the agony, the ecstasy, the peace...it all must go away and sink with her.But she will be the only survivor of the ordeal of no meaning.
Had all of it been lost, the empire never again to be found, but yet she will, find a way, another, a path maybe a dim drop of hope, but it will come.
If only she could put all this away, if only she could go and hide inside the city of Gold, and it would protect her and hide her, but she can't now, she must face her own souls death, just to be able to come back...ohhh but she will.
Will she not I ask of you?

The town clown

Calling lost and found objects, incercand sa gasesc ceva ce am pierdut si ceea ce credeam ca am gasit.
Rezulta ca nu exista nici o certitudine ca iti poti pastra personalitatea intacta si identitatea, sooner or later o sa te intalnesti cu propriile greseli sa iti vor rade in fata.Un rajet anonim, batjocoritor…sunt un clovn si asa platesc pretul pentru spetacolul meu.
Important este sa cunosti cand este ultima ta reprezentatie, cand incetezi sa mai fii un clovn si devii un om solid , principial, sau ceea ce pretinzi in mod normal ca imiti.
Refuz sa fiu atat de random sau absoluta, un clovn, dar nu pentru mult timp…come back, there si only the intent!
Basically furios…bineinteles at myself!

M-am trezit la fel de anosta cum m-am culcat…aici toate sunt la fel.Si zilele se succed unele peste altele fara sa se intample ceea ce poate nici nu ar trebui sa se intample.
Am ajuns la punctual in care incep sa nu mai cred ca transformari, incep sa-mi pierd esenta …daca a existat vreodata si daca nu am fost doar ceva ce pretindea ca detin.
Nici urma de nebunie…m-am uitam sub scaun sa vad daca este acolo…nu era.M-am intors spre fereastra…apoi spre Andreea…zambea.Priveam inmarmurita in soare difuz al diminetii, fericirea ce radia din ea..nu am mai vazut-o de mult asa, a regasit nebunia, mi-am spus in gand.
Nici nu mai vreau sa vad, sa aud, still alive, but bearly breathing…remembering the day when I was queen and the madness was still there, all embedded in my eyes…
Si astept…come cold…but bring madness.
Pana si vantul si schimbat directia de a bate…batea altfel, sau poate nu stiu eu cum sa respire , nici la asta nu m-am gandit pana acum, probabil ca am avut o lipsa de ganduri.Acuta!
Macar daca s-ar imprastia toate aceste cioburi si crampeie de iluzii, s-ar intampla ceva si ar acoperi gaura…din cer.

A dance in ..Prague

M-am gandit mai bine, ce am sa fac…si stiu, am sa-ti inspire aerul apetisant si greu.O sa ma plimb pe strazile tale, fara sa ma uit inainte, inapoi, savurand fiecare clipa pe care o petrecem impreuna.
Am sa iti adimir fiecare dram de aroganta afisata si am sa te infrunt asa cum stiu ca meriti, asa cum numai tu poti fi…e ciudat ca niciodata nu te-am simtit mai apoape ca acum…poate pentru ca nu m-am gandit cata nevoie am sa recapitulez cine eram, sa regasesc copilul care fugea innebunit pe strazile tale…
Am cautat atat sa-mi dau seama ce-mi doresc, cand tu erai mereu acolo, asteptand..nepasator, da existent, vibrant.
Mi-ar placea sa stiu ca esti la fel, aceesi frumusete nealterata de secole, aceleasi case, aceeasi maretie diferita de tot ce am vazut pana acum…
Inca iti simt amprenta adanc impregnate in suflet…stiu ca ma astepti…san e intalnim..din nou..abia astept sa te respir!

The Sartorialist would wear purple?

Nu stiu de ce de cate ori ascult emblema personalitatii mele, de comun acord aleasa alaturi de celelate 3 parti componente ,ma gandesc daca celebrurul Sartorialist ar purta mov ?

Trebuie sa fie ceva in fiecare dintre noi care sa ne faca sa alergam , precum copii posedati de dorinta jocului, pe strazi, sa ne dorim sa retraim macar jumatate dintr-un moment care acum s-a transformat intr-o frantura de amintire, de la o varsta incerta.

Practic asa cum este o eblema pentru tot ceea ce insemna street fashionul new yorkez si mai nou european, la fel si noi putem deveni o emblema pentru ceea ce insemna spirit profund inpregnat.

Spirit care iti lasa parfum de placuta si dulce nebunie, spirit liber care te face sa crezi ca merita sa traiesti, macar o clipa sa poti capta unda profund pozitiva pe care o trasmite...cu totii am putea fii acest spirit, dar aparent algem sa fim o duzina de nasturi.

Nasturi colorati, aruncati intr-un sac, denumit anost Bucuresti, Romania...de ce noi nasturii nu am putea fii spiritul?!

Avem tot necessair-ul...insa nu reusim sa captam momentul, ceea ce nu poarte insemna decat ca , celebrul artist, « captureaza » de doua ori mai repede decat posibilitatea noastra de a ne regrupa si a creea ceva ce l-ar impresiona chiar si pe el.

Daca « am purta cu totii mov ? », asa nu ne-am mai consuma in rautati inutile si nu ne-am mai stradui sa ajungem, nimic mai departe decat un semidoct...am putea sa captam adevarata materie, care se ascunde sub aspectul « sclipicios «, fals si complet lipsit de stil, de astazi.

O emblema nu alege sa fie emblema ci o transforma regulile general acceptate ale succesului social, si acceptand cele mai sus mentionate, ajungem la simpla concluzie ca ceea ce The Sartorialist este pentru New York, am putea cu putin efort a fim si noi pentru Bucuresti.

Dar cum ?Simplu, capatand personalitate, si nu una inventata si bronzata artificial, stilul exista!Personalitate, nebunie, culoare...in fiecare dintre noi...trebuie doar sa-i dam voie sa se exprime creativ, in loc sa se reproduca in serie...

Daca incercam, poate ca vom putea deveni all spirit instead of a cheep copy.