Ganduri vesele de toamna tarzie

Zilele astea hoinaresc...nu la propriu, desi poate ca si aici asa avea un pic de dreptate pentru ca pe acasa rar ma acicuez, nu pentru ca nu mi-ar placea dar trebuie sa reusesc sa onorez invitatiile cumva.
Hoinaresc simplu la nivel mental si ma gandesc sa adun toate picaturile de ploaie care s-au scurs in ultima vreme, sa le transform din ploaie sarata in ceva vesel, sa dau putina culoare peisajului care a devenit dintr- o data numai goana , asteptare si instabilitate.In mod normal ar fi momentul ca depresia sa-si impregneze amprenta, momentul pentru la La Mome sa iasa din cutiutele de muzica si sa dea sens starilor de ludic, traversare a celor mai ciudate grele momente , insotite de aerul vechi si apasator al trecutului.Dar nu, ceva in tot acest peisaj e vesel, ceva imi spune ca va urma si ca tot ce pare acum pierzanie este doar un inceput de crestere spre fericire si viata.Si pana la urma de ce sa alungam tristea ce se instaleaza in mod natural, cand este parte din noi si din viata, de ce sa incercam sa parem purernici mereu daca ne simtitm vulnerabili.M-am hotarat ca nu am sa mai joc roluri..ma oboseste foarte tare si aplauzele de multe ori intarzie sa apara, multe nici nu- mi sad bine pana la urma si nu fac decat sa ma indeperteze de esenta.
Am incetat sa cred in clisee de tipoul" viata e o scena", ei bine,nu este , nu esti obligat sa joci un rol, nici pe al tau , nici pe al altuia, singura datorie pe care o ai este sa-ti fii fidel tie in primul rand, este prima trasatura ce contureaza personalitatea.Daca toti am incerca sa fim altceva decat suntem, nu am mai fi atat de diferiti, nu am mai exista si nici nu s-ar mai suda acealeasi legaturi.Imi este greu sa inteleg de ce fiecare incerca sa para interesant, diferit si mult superior to the outside world?Care este beneficiul final?Inca ma intreb, dar mai am timp sa gasesc raspunsuri.
Atunci cand ajungi sa te intrebi cine esti si de unde ai pornit nu mai este loc pentru imaginatie, este momentul pentru o interventie rapida si directa pe cord deschis, de cautare si regasire a celui pe care credeai ca-l stapanesti si cunosti.
Am citit candva un articol despre divortul de lucruri si obiceiuri ce nu-ti priiesc si nici nu-ti fac cinste.Cred ca momentan am mai multe procese pe rol si unele se pare sa se soldeaza cu ignoranta si dezlipire totala, daca stam sa ne gandim la soarta catorva carti vechi, a unui ceas de mana anost si total inutil si a catorva alte lucruri ce populau universul verde-ciclamen al camerei mele.
Unele lucruri au ramas si altele se schimba, inca ma intreb si inca nu stiu sigur daca am regasit pe cine cautam, mai este loc si maine...dar hoinarind asa..maine ce o sa se mai intample?