Forever not yours

Oricat ai incerca sa captezi in umbra gandului, sa pastrezi in cochilia sufletului acealsi sentiment, nu reusesti, sau poate tu reusesti dar stii ca esti singurul care o mai face.In momentul in care realizezi ca celalt nu este si nu va putea fi niciodata trully yours, ar trebui sa fii cuprins de toata tristetea din lume...dar ce te faci atunci cand nu esti trist...cand accepti asta si esti dispus sa alergi vesnic pentru a capta macar o particica din respiratia sa?
Am alergat sub nisipul fin , ce se faramita sub picioarele mele grabite, veneam vesela si despeltita spre tine...dar nu am gasit ceea ce speram sa ajung...am fugit din nou , si in goana mea era numai pustiu...numai vise frante si crampeie de zambete, ce-si ascund capetele mici si jucause intre palmele tale calde..
Toate amintirile dor si cele frumoase si cele urate, toate au un efect devastator asupra trupului meu, ma frang si-mi dau putere in acelasi timp...exista doar o singura cale, acceptarea.Acceptarea acestei stari de permanenta voluptate, de dorinta adanca, profund fizica, ce rezoneaza in suflet, in minte si prafuieste tot in cale-i, mistruie, lasand in urma cenusa mocninda gata sa se reaprinda in orice moment.
dansez vesela pe marginea prapastiei, cascata , pregatita sa ma inghita si sa ma tina prizoniera, nu imi pasa pentru ca stiu...cine sunt, cine esti...sunt vesela, stiu tot ce putea stii acum.Uitandu-ma in zare, sub forma norilor, vad trupurile ce se contopesc in dorinta, se trasforma intr-unul singur si vor mai mult, mereu mai mult. E atata voluptate in noi, atata forta ...cred ca nici macar nu intelege asta...sunt sigura, dar asta-i marele lui farmec, toata naturaletea simturilor sale...
Tot ce poate crea si nu poate controla oricat ar incerca sa infraneze, asta este el si forta degajata nu poate fi decat un imens magnet, ce trage sufletul si il desprinde de trup, il urmeaza oriunde ar vrea...
Acum stiu ...forever not mine...but every thine, ever ours!