Incertitudinea unei fetite

Daca ar trebui sa aleg un cuvant, cred ca ar fi incertitudine.La granita dintre incertitudine si regret , dintre tine si mine, dintre tot ce a fost si ceea ce urmeaza, acolo se intampla cele mai multe aletrari ale formei initiala.Acolo se decide fiecare, daca accepta sa nu regulile jocului numit "viata" si cum stim cu totii ca are o forta nimicitoare, nu ne ramane decat sa speram ca am ales corect.
Problema nu este incetitudinea in sine, ci simplul fapt de a te afla, de a exista, intr-un loc si un timp pentru care nimeni nu ti-a oferit o explicatie sau macar posibilitatea de a alege.Mi-ar trebui o carte care sa imi spuna simplu ca imi doresc o rochita rosie si un tort cu multe lumanari, sau poate o papusa...cine stie?!M-am pierdut de tine, si m-am saturat sa o tin pe fetita asta incerta de mana si sa o duc dupa mine peste tot, nu ma intelege niciodata cand beau, nu-i place fumul de tigara, cred ca de fapt nu-i place decat de prietena complementara...pe care si asa o vede rar atunci cand Emma se hotaraste sa o lase la joaca.
Ea este incerta si ciudata, nu eu, pe ea trebuie sa o conving zi de zi ca am luat cele mai bune decizii pentru amandoua, si nu stiu cum se face ca mereu para sa iasa in pierdere.M-am saturat de fetisoara ei amarata si neintelegatoare si as vrea sa fie ceva ce-i pot oferi pentru ca lucrurile sa se indrepte intre noi...doar ca vedeti...nici ea nu ma lasa in pace!
Si stiu la fel de bine ca ea este cea care imi provoaca aceste stari de puternic discomfort, pentru ca este mica, ciudata, complexata si incerta!
M-am gandit de multe ori sa nu o mai jignesc, dar nu ma pot abtine...am sa incerc sa-i ofer raspunsuri, ca doar asta este rolul meu aici, sa fiu ghid pentru acesta fetita oarba!