Dupa cateva zile au venit si concluziile,m-am gandit la ele asa cum as vrea sa te astern aici, apoi mi-am dat seama ca trebuie sa le imbrac in vesminte vesele de vara si de sarbatoare.
Am aflat , fara sa vreau si fara sa ma straduiesc ca " you are really not who I thought you were" si mai ales " you have no clue over who I am". Mai mult decat atat imi place, ma bucur ca pot sa rad alaturi de oamenii superficiali, ca nu au nici cea mai vaga idee cine sunt eu, dar simt si cred si exista alaturi de mine, convinsi ca eu sunt imaginea efemera pe care au au ei asupra situatiei.And this is really funny de vazut, de urmarit, cum se urzesc planurile si se tes panzele in mintea unui om , care nu mai are nimic de pierdut, caci a pierdut totul, a pierdut si ultima licarire, a pierdut iubirea si poate si-a rapit singur dreptul la fericire.In mod normal as plange pentru un astfel de om, as vrea sa spun "cuvinte dulci" si vorbe de amor, dar nu pot.Ma vad legata, tintuita cu un zambet de hiena...nu mai pot sa rezonez si nu mai pot simti pentru altii, nici macar compasiune, nimic.Imi pare rau...dar "IATA" nu este un cuvant revelator ci o biata interjectie, ce nu poate trezi sentimente profunde nimanui, nu este un strigat , iar tu my dear ai nevoie de un strigat, caci acolo unde esti, nobody can help.
Am mai realizat ca mi-e dor de lucrurile complicate, mi-e dor de tot ceea ce este nebunesc, imposibil, ascuns, greu de atins si greu de tinut in loc.Mi-e dor de durerea autoimpusa, mi-e dor de noptile in care nu dormi doar pentru ca simti prea multe, mi-e dor de covorul roz ce atatea secrete a cunoscut, de ursul meu si de o stare...
Sunt copil pana in maduva oaselor, ascuns bine intr-un ambalaj placut, feminin. Am crezut ca vreau sa-l tin ascuns, dar nu.E vara si e timpul pentru joaca, nimic nu poate fi luat in serios , iar dramele ce se desfasoara in jurul meu si itele tesute nu sunt decat niste "scuze patetice".Sunt scuzele oamenilor superficiali , ale oamenilor comuni, sunt modalitatile atat de banele prin care incerca sa-si contureze cu disperare un dram de fericire. Si ma opresc si spun " hey baby it is not here". Oricat de mult ai fuma, oricat ai bea si oricat ai minti, singura persoana pe care nu o poti pacali sau insela este copilul, cel cu care ramai singur seara, cel care iti sopteste in ureche suav " nu sunt fericit".Ii auzi vocea si incerci sa o ignori, incerci sa pari mai mult, sa pari mai dur, sa te ascunzi sub falsa masca a maturitatii, cand de fapt nu vrei decat sa-i hranesti nevoile si tot ceea ce faci este pentru a mai auzi inca o data rasetul acela, pentru a simti tresarirerea, disperarea sau pentru a mai asculta macar o clipa " armonia sunetelor fericirii".
Ne-ar placea tuturor sa o putem face, dar preferam sa fim ipocriti si sa ne ascundem...ei bine eu nu!Eu stiu despre mine ca am fost fericita si ieri si sunt fercita si astazi, pentru ca am tot ceea ce imi trebuie sa o fac.
Insa tu...tu nu mai ai, as vrea sa ma doara, as vrea sa spun ca-mi pasa...dar "IATA" ca nu !!!Astea sunt regulile jocului si astea au fost intotdeuna, un copil care s-a jucat, un adult ramas cu acelasi gust amar pe care il inghite de atata timp , I' m so...not sorry I could...laugh!
3 comentarii:
pe vremea mea ne rezolvam problemele de cuplu intr-o maniera matura, dand telefoane anonime si zbierand in receptor mascari. acum dam totul pe net. I like it :D
da, this is one way to look at it:)!in postul asta lipseste relatia, sau problema, era o reflectie...sau reclama negativa, I'm still not sure:D!
Trimiteți un comentariu